Ce este frica ancestrală?

    Frica ancestrală reprezintă teama moștenită de la strămoși, fiind adânc înrădăcinată în biologia și psihicul uman ca un mecanism esențial pentru supraviețuire. Aceasta nu este implementată în subconștient prin experiență proprie, Aceasta nu este implementată în subconștient prin experiență proprie, ci face parte dintr-o „zestrea” formată de-a lungul evoluției speciei pentru a proteja de pericolele constante cu care s-au confruntat strămoșii noștri.

Creierul uman este programat să detecteze rapid stimuli care au reprezentat amenințări letale de-a lungul timpului.

Spre deosebire de fricile învățate în timpul vieții (cum ar fi teama de examene), frica ancestrală face parte din „zestrea psihologică” a omului și este adesea declanșată automat.

În prezent, deși mediul s-a schimbat radical, aceste „amprente” rămân active în subconștient, manifestându-se uneori prin anxietate sau fobii care par iraționale în contextul modern.

 Exemple:

Moartea este cea mai puternică frică ancestrală.

Animale prădătoare: Frica de șerpi (ofidiofobia) sau păianjeni (arahnofobia), care persistă chiar și la persoanele care nu au întâlnit niciodată aceste creaturi.

Fenomene naturale: Teama de întuneric ((nictofobia) unde pândeau pericolele), de înălțimi (acrofobia, risc de cădere), de tunete, de furtuni, fulgere.

Amenințări sociale: Frica de izolare sau de respingere din partea grupului, deoarece în trecut supraviețuirea depindea de apartenența la trib.

Frica de război sau de invazia altor specii.

Frica de zgomote puternice (fonofobie).

Frica de spații închise (claustrofobie).

Frica de spații deschise (agorafobia).

Frica de spații înguste (stenofobia), cum ar fi: holuri lungi și strâmte, tuneluri sau pasaje înguste, poteci înguste între clădiri sau în natură.

Cleitrofobia este frica de a fi blocat/ă efectiv sau sechestrat (se activează doar când persoana realizează că nu poate ieși).

        Aceste frici activează instantaneu răspunsul „luptă sau fugi” (fight or flight) prin intermediul amigdalei (centrul fricii din creier), eliberând hormoni de stres precum adrenalina și cortizolul înainte ca mintea conștientă să proceseze situația.

Deși multe dintre aceste pericole nu mai sunt prezente în viața modernă, creierul continuă să reacționeze la ele cu aceeași intensitate, ceea ce poate duce la apariția fobiilor sau a anxietății generalizate (ex: întuneric, înălțimi, animale sălbatice)..

Frica ancestrală funcționează ca un mecanism instinctiv de supraviețuire împotriva pericolelor fizice, psihice sau spirituale.

A fost folosită de strămoși pentru a supraviețui, fiind stocată în subconștientul colectiv sau transmise genetic.

Atunci când siguranța și ocrotirea lipsesc, frica ancestrală se activează, făcând existența să pară înspăimântătoare.

Un conflict clasic între creierul rațional (neocortexul, care spune că „drumul” este sigur) și creierul emoțional/ancestral (amigdala, care simte presiunea situației).

Problema este că amigdala, „centrul fricii”, nu înțelege cuvinte sau argumente logice. Ea înțelege doar experiențe și senzații. De aceea, oricât de mult ați spune că sunteți în siguranță, corpul continuă să trimită semnale de alertă. Frica ancestrală acționează în milisecunde, mult mai rapid decât poate procesa gândul logic.

Dacă fricile ancestrale s-au transformat în fobii afectând viața de zi cu zi, necesită o abordare structurată, deoarece aceste reacții sunt adânc înrădăcinate în sistemul nostru nervos.

Este recomandat să se consulte un specialist (psiholog sau psihiatru) dacă frica: împiedică desfășurarea activităților zilnice, provoacă atacuri de panică frecvente, determină evitarea locurilor sau situațiilor esențiale pentru calitatea vieții personale.

          Aceste frici se află, în cea mai mare parte, în Corpul Cauzal (planul karmei și al memoriei sufletului). În Corpul Cauzal fricile ancestrale nu sunt resimțite ca emoții, ci există ca amprente karmice sau programe informaționale.

În timp ce corpul mental produce scenarii și cel emoțional produce panică, Corpul Cauzal este cel care deține „programul-sursă”.

De exemplu, un strămoș care a fost umilit ar fi putut genera o formă-gând de „vigilență extremă” pentru a-și proteja urmașii. Această energie rămâne în câmp ca o entitate protectoare, dar care acum provoacă frică. Frica ancestrală este în Corpul Cauzal și pentru că venim prin rezonanță într-un neam, pentru că avem de învățat sau de rezolvat lecții similare.

Pentru a lucra cu aceste frici la nivel energetic, sistemele Reiki Usui și Karuna sunt ideale, deoarece primul echilibrează structura mentală, iar al doilea merge direct către trauma celulară și memoria strămoșilor.

Utile ar putea fi și: cristalele, meditații cu umbra, constelațiile familiare.

       Psihologia modernă recomandă câteva metode validate științific:

1. Terapia Cognitiv-Comportamentală (TCC) care implică:

Identificarea gândurilor iraționale și recunoașterea faptului că, deși frica de un șarpe într-un terariu este un instinct ancestral, pericolul real în acel context este zero.

Expunerea treptată la obiectul fricii (de la imagini, la realitate) într-un mediu controlat.

2. Terapia prin Expunere (Virtual Reality – VRET) care permite pacienților să se confrunte cu frica (de înălțime, zbor sau animale) într-un spațiu simulat sigur, facilitând „obișnuirea” creierului cu stimulul fără un risc real.

3. Terapia Scurtă Strategică cu scopul de a produce o schimbare rapidă prin exerciții specifice care modifică percepția asupra pericolului.

4. Tehnici de Autogestionare:

          Dacă frica nu este paralizantă, se aplică tehnici de relaxare pentru a calma răspunsul sistemului nervos:

Mindfulness și respirație controlată care ajută la reducerea activării amigdalei (centrul fricii din creier) în momentul declanșării fricii.

Regula celor 5 secunde se poate aplica atunci când se instalează impulsul de a fugi dintr-o situație sigură, se numără invers de la 5 la 1 pentru a întrerupe „bucla” instinctivă și a recâștiga controlul rațional.

Rescrierea contractului spiritual:

Puteți spune mental strămoșilor:

„Vă mulțumesc pentru viață. Vă văd suferința și limitările. Dar eu aleg să nu mai fiu gardianul moralității voastre. Îmi iau înapoi dreptul de a fi femeie, fără nicio vinovăție, pentru restul zilelor mele.”

   „Tot ce nu-mi aparține să fie extras și redat aparținătorului cu conștiința atașată”

           Aceste informații sunt oferite exclusiv cu titlu informativ. Pentru sfaturi medicale sau pentru diagnostic, consultă un profesionist.

         Să vă fie de folos!

Dacă doriți să faceți donații pentru menținerea acestui site sau pentru a beneficia de accesul la articolele din categoria „Privat”, o puteți face la:

IBAN: RO04BTRL01401201R61354XX . – cu mențiunea donație

Vă mulțumesc!

 Daniela

Uniune Spirituală.