Rugăciuni făcute de preot de binecuvântare a caselor noi

 

(Rugăciune din Molitfelnic)

Rânduiala binecuvântării casei noi, în care urmează a locui cineva pentru întâia oară

Preotul, venind în casa ce are a o binecuvânta, săvârşeşte sfinţirea cea mică a apei. Poate avea cu sine şi apă sfinţită într‑un vas (dacă pentru o pricină oarecare nu s‑ar face sfinţirea apei în casă) şi untdelemn în alt vas. Apoi începe, după obicei: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Împărate ceresc…, (se cântă în sobor pe glasul al 6‑lea) Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă… Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi

PSALMUL 90

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului: «Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul». Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază. Cădea‑vor dinspre latura ta o mie şi zeci de mii de‑a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L‑ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine, ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. «Că spre Mine a nădăjduit şi‑l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. Striga‑va către Mine şi‑l voi auzi pe el; cu el sunt în necaz şi‑l voi scoate pe el şi‑l voi mări. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi‑i voi arăta lui mântuirea Mea».

Apoi se cântă troparul acesta, glasul al 8‑lea:

Precum casei lui Zaheu s‑a făcut mântuire, Hristoase, cu intrarea Ta, aşa şi acum cu intrarea sfinţilor Tăi slujitori şi, cu aceştia, a sfinţilor Tăi îngeri, dă pacea Ta casei acesteia şi cu milostivire o binecuvintează, mântuind şi luminând pe toţi cei ce vor locui în ea.

Stând cu faţa spre răsărit, în faţa unei mese acoperite, pe care se află aşezate: Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, apa sfinţită, untdelemn şi lumânări aprinse, preotul zice: Domnului să ne rugăm şi citeşte în auzul tuturor această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai binevoit a intra sub acoperământul vameşului Zaheu şi Te‑ai făcut mântuire Iui şi la toată casa lui, Însuţi şi acum păzeşte nevătămaţi de toată răutatea pe cei ce voiesc a locui aici şi aduc Ţie rugăciuni prin noi nevrednicii, binecuvântându‑i pe dânşii şi casa aceasta, şi păstrând totdeauna viaţa lor nebântuită şi dăruindu‑le cu îndestulare toate bunătăţile Tale spre folos prin binecuvântarea Ta; că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin. Preotul: Pace tuturor. Cântăreţii: Şi duhului tău.

Preotul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Cântăreţii: Ţie Doamne.

Preotul citeşte în taină această

Rugăciune

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Care întru cele înalte locuieşti şi spre cele smerite priveşti, Cel ce ai binecuvântat casa lui Laban cu intrarea lui Iacob şi casa lui Putifar cu venirea lui Iosif, Cel ce ai binecuvântat casa lui Abiadar prin aducerea în ea a chivotului Legii, şi în zilele venirii Tale în trup, Hristoase Dumnezeul nostru, ai dăruit mântuire casei lui Zaheu, însuţi binecuvintează şi casa aceasta şi cu frica Ta întăreşte pe cei ce vor locui în ea şi îi păzeşte nevătămaţi de cei potrivnici, şi le trimite binecuvântarea Ta din înălţimea locaşului Tău, şi binecuvintează şi înmulţeşte toate bunătăţile în casa aceasta. Că Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin. Iar preotul face semnul Sfintei Cruci, de trei ori, deasupra untdelemnului, zicând de fiecare dată:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Apoi citeşte asupra untdelemnului această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, caută acum cu milostivire spre rugăciunea mea, a smeritului şi nevrednicului slujitorului Tău, şi trimite harul Preasfântului Tău Duh peste untdelemnul acesta şi îl sfinţeşte ca să fie spre sfinţirea locului acesta şi a casei ce s‑a zidit pe el şi spre alungarea tuturor puterilor celor potrivnice şi a bântuielilor diavoleşti. Că Tu eşti Cel ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii Amin. Iar preotul, luând apa sfinţită, stropeşte toţi pereţii casei de jur împrejur şi toate camerele, zicând:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, prin stropirea cu această apă sfinţintă să se depărteze toată lucrarea diavolească cea vicleană. Amin.

Şi după ce a stropit peste tot, ia un beţişor la capătul căruia a înfăşurat vată (sau bumbac), îl înmoaie în untdelemnul sfinţit şi face cu el semnul Sfintei Cruci pe pereţii camerelor, zicând:

Se binecuvintează casa aceasta, cu ungerea cu acest untdelemn sfinţit, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

După ce preotul a făcut semnul Sfintei Cruci cu untdelemnul sfinţit pe pereţii tuturor camerelor, cântăreţii cântă stihira aceasta, glasul al 5‑lea:

Binecuvintează, Doamne, casa aceasta şi o umple de bunătăţile Tale cele pământeşti, şi pe cei ce voiesc cu evlavie să locuiască în ea păzeşte‑i nevătămaţi de toată întâmplarea cea rea, şi le dăruieşte toată îndestularea binecuvântării Tale celei cereşti şi pământeşti, şi ca un îndurat miluieşte‑i după mare mila Ta.

După săvârşirea ungerii, dacă voieşte, preotul citeşte Evanghelia, stând cu faţa spre răsărit şi zicând:

Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire:

(XIX, 1‑10)

(letrină două rânduri) În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon, şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai‑marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este Iisus; dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s‑a suit într‑un sicomor ca să‑L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit în locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee coboară‑te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât degrabă şi L‑a primit, bucurându‑se. Şi văzând, toţi murmurau zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s‑a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

Cântăreţii: Slavă Ţie, Doamne… Şi îndată citesc

PSALMUL 100

Mila şi judecata Ta voi cânta Ţie, Doamne. Cânta‑voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine? Umblat‑am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea. N‑am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i‑am urât. Nu s‑a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l‑am cunoscut. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l‑am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n‑am mâncat. Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să şadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţit nu va sta înaintea ochilor mei. În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.

În vremea citirii psalmului, dacă voieşte, preotul tămâiază toată casa, şi apoi zice ectenia aceasta:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm ca să trimită binecuvântarea Sa asupra casei acesteia şi asupra robului Său (N) şi asupra tuturor celor ce voiesc a locui cu evlavie în ea; să le trimită pe îngerul Său cel milostiv, ca să‑i păzească şi să‑i ferească de toată răutatea şi să‑i povăţuiască spre lucrarea tuturor faptelor celor bune şi spre împlinirea sfintelor porunci ale lui Hristos; să‑i păzească de foamete, de molimă, de cutremur, de potop, de foc, de sabie şi de venirea celor de alt neam asupră‑le; şi să le dăruiască sănătate şi să‑i întărească cu zile îndelungate şi întru toate să‑i îndestuleze, să zicem toţi: Doamne, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru toţi fraţii şi pentru toţi dreptmăritorii creştini, auzi‑ne, Doamne, şi ne miluieşte.

Şi după ecfonisul: Auzi‑ne, Doamne, Mântuitorul nostru…, preotul face obişnuitul otpust al zilei.