Restabilește-ți relațiile armonice energetice cu părinții

„Nu vă „tăiați” rădăcinile, veți suferi mult energetic și spiritual. Părinții sunt veriga energetică de bază. Chiar dacă au greșit fundamental față de noi, sunt părinții noștri – o verigă energetică solidă pe care, oricât de mult te-ai chinui s-o tai definitiv, nu vei reuși s-o „anihilezi” niciodată.

Multe dintre voi nu reușesc să-și întemeieze o familie (sau au probleme grave cu partenerul de viață) din cauza faptului că își blamează și își agresează inconștient tatăl. Atrag parteneri nepotriviți, pe măsura conflictului lor energetic „la rădăcină”. Rezolvați acest aspect și veți rămâne uimite.”  Alina Neagu

      „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, că să-ți fie bine și să trăieșți ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție” (les. 20, 12). A cinsti pe părinți înseamnă:

1) A-i iubi, adică a le dori și face tot binele cu putință. Iubirea față de părinți este și o poruncă a firii; de aceea o și găsim la toate popoarele, chiar și la toate viețuitoarele, oricât de sălbatice ar fi ele.

2) A asculta de ei. “Copii, ascultați pe părinții voștri în Domnul, că aceasta este cu dreptate” (Efes. 6, 3). “Fiule, păzește povața tatălui tau și nu lepăda îndemnul maicii tale” (Pilde 6, 20).

3) A nu-i supăra cu ceva și a ne purta față de ei cu toată cuviința, vorbind despre ei și cu ei numai de bine. “Cel ce va grai de rău pe tatăl sau sau pe mama sa să fie dat morții, că a grăit de rău pe tatăl său și pe mama sa și Sângele său este asupra sa” (Lev. 20, 9).

4) A-i ajuta la nevoie, mângâindu-i în necazuri și înseninându-le bătrânețile. “Fiule, sprijinește pe tatăl tău la bătrânețe și nu-l mâhni în viața lui” (Int. Sir. 3, 12).

Pilda în privința aceasta este însuși Mântuitorul Hristos, când, răstignit pe Cruce, a încredințat pe sfânta Sa Maică ucenicului Său prea iubit, Ioan, ca să aibă grijă de ea (Ioan 19, 26-27).

5) A ne ruga lui Dumnezeu pentru ajutorarea lor, când sunt în viață, iar după moarte, pentru odihna sufletelor lor, împlinindu-le voința cea din urmă și păstrându-le frumoasă amintire.

 (CATEHISM ORTOX)