Pildă: Nu ridicați ziduri între voi

Undeva, cândva, un ţăran, în timp ce săpa în grădină a descoperit o comoară, pungi mari, pline de galbeni.

Ţăranul era văduv şi neavând urmași, a dorit să îi împartă cu ceilalţi oameni din sat. A hotărât să îi dea primarului să îi împartă.

Satul se transformase într-un sat cu oameni bogaţi care îşi cheltuiau banii chiar și pe lucruri de care nu aveau nevoie.

Primarul era cel mai lacom dintre ei, în loc să împartă comoara în părţi egale în fiecare gospodărie, îşi păstrase mult mai mult decât ar fi trebuit. Pentru a nu afla ceilalţi oameni ce strânsese el în curte, şi-a ridicat ziduri înalte şi groase în jurul casei. Sătenii i-au urmat exemplul, şi şi-au construit ziduri împrejurul curţilor, înalte, ca ale primarului, dar subţiri, ca să nu dea prea mulţi bani pe materiale. Satul se asemăna cu o cetate. Și-a pus la porţi paznici înarmaţi, angajaţi din satele vecine.

Când se întâlneau pe drum, țăranii nu își mai vorbeau, se salutau scurt dând din cap, până când au renunţat şi să se salute.

Nu se mai întâlneau și nici la biserică, nici la crâșmă, nu mai mergeau nici la munca câmpului, nu mai făceau șezători, copii nu erau lăsați să se joace împreună, femeilor le-au interzis să mai vorbească între ele, de teamă să nu se divulge ce au în case. Se înstrăinaseră, oamenii au uitat să mai fie oameni.

Într-o zi un mare cutremur le-a zguduit casele și toți sătenii, speriați, au fugit din case, adunându-se în mijlocul străzii, de teamă să nu fie îngropaţi de vii.

Doar primarul a rămas acasă, închis în palatul pe care şi-l construise.

Zidurile se prăvăleau cu zgomot peste case.

Cutremurul s-a oprit la fel de brusc cum începuse. Primarul murise în mijlocul palatului său, care fusese sfărâmat de mânia cerească.

Odată cu zidurile sfărâmate de cutremur, se sfărâmaseră şi zidurile din suflete. Oamenii au început să se ajute unii pe alţii să îşi refacă gospodăriile, amintindu-și câtă nevoie au să se ajute unii pe alţii la vreme de necaz.

Cutremurul a fost ca o binecuvântare pentru sat.

Autor: necunoscut