Un maestru înţelept şi discipolul său. Discipolul locuieşte departe şi scrie scrisori lunare privind progresele sale pe calea iluminării.
Prima scrisoare:
„Am vedenii ale Raiului, sunt ridicat de îngeri, mă simt aşa de uşor încât pot zbura, pot vedea întreaga lume.”
Maestrul bombăne şi rupe scrisoarea.
Scrisoarea următoare, o lună mai târziu:
„Am văzut toate universurile, am creat lumi… Am văzut interiorul sinelui meu.”
Maestrul bombăne şi rupe scrisoarea în bucăţi şi mai mici.
Scrisoarea următoare de la discipol:
„Am stat în meditaţie timp de o lună, drept, fără a mânca. Mintea mea este o mare secată. Pot vedea aura tuturor. Văd tot trecutul şi tot viitorul într-o clipită…”
Maestrul spune ca pentru sine: „astea sunt rahaturi.” Şi pune scrisoarea în tocătorul de hârtie. Maestrul oricum, primea o mulţime de scrisori de la discipoli.
Trec şase luni şi nici o scrisoare de la discipol. În cele din urmă Maestrul, curios să afle noi veşti, îi scrie acestuia şi îl întreabă ce se întâmplă.
Discipolul îi trimite răspunsul: „Cui îi pasă?”
În sfârşit, Maestrul zâmbeşte: „Aceasta este Iluminarea.”
…..Detașarea de roadele practicii spirituale. Detașarea de roadele acțiunilor…. Detașarea….
