Pilda: De ce binele este răsplătit cu rău?

Sunt oameni care fac bine şi dacă sunt răsplătiţi cu rău suferă. Eu consider ca undeva în subconştient au aşteptări, nu procedează precum „Bunul samaritean” – să facă bine şi să „plece fără să aştepte mulţumiri”. Dacă gândesc „dacă eu nu te-am rănit, tu de ce o faci?” este tot o aşteptare.

Dar există şi pilde, ca cea de mai jos, care susţin o altă variantă…

     O pildă înţeleaptă, care ne îndeamnă să reflectăm.

Într-o zi, la uşa unui bătrân înţelept, a bătut o tânără necunoscută care, înecându-se în lacrimi, i-a povestit acestuia povestea sa.

Nu ştiu cum să trăiesc mai departe…”- a spus ea cu glas tremurând. ” Toată viaţa m-am comportat cu oamenii aşa cum aş fi vrut ca ei să se comporte cu mine. Eram cu ei sinceră şi cu sufletul deschis… Încercăm să-i ajut după puterile mele, fără să aştept ceva în schimb. Îi ajutam cu ce puteam. Eu, într-adevar, făceam totul necondiţionat, iar, în schimb, primeam doar răutate şi ironie. Mă doare enorm şi pur şi simplu am obosit… Va implor, spuneţi-mi ce să fac?”

Înţeleptul a ascultat-o răbdător şi apoi i-a dat un sfat:
Dezbracă-te şi plimba-te goală pe străzile oraşului”- a spus el liniştit.
Mă iertaţi dar eu încă n-am decăzut într-atât… Probabil aţi înnebunit sau glumiţi.”

Dacă voi face aşa ceva, nu ştiu ce pot aştepta de la trecători… Te pomeneşti că cineva mă va dezonora sau îşi va bate joc de mine…
Înţeleptul s-a ridicat brusc, a deschis uşa si-a pus pe masă o oglindă.
Îţi este ruşine să ieşi dezbrăcată afară, dar, dintr-un oarecare motiv, nu te sfieşti să umbli prin lume cu sufletul dezgolit deschis larg că această uşa. Le permiţi tuturor să-ţi pătrundă în suflet. Sufletul este o oglindă şi din această cauză ne putem observa pe noi înşine în sufletul altor oameni. Sufletul lor este plin de răutate şi patimi – anume o astfel de imagine ei văd în sufletul tău curat. Ei nu sunt destul de puternici şi nu au suficient curaj pentru a recunoaşte că eşti mai bună ca ei şi pentru a încerca să se schimbe. Din păcate, această este soarta celor cu adevărat
curajoşi…

„Ce să fac atunci? Cum pot schimba această situaţie dacă nimic nu depinde de mine?”- a întrebat ea.

„Vino cu mine. Vreau să-ţi arăt ceva… Priveşte, această este grădina mea. De mulţi ani ud aceste flori de o frumuseţe nemaivăzută şi am grijă de ele. Sincer să fiu, n-am văzut niciodată cum înfloresc bobocii lor. Mi-a fost dat să le găsesc deja înflorite, cu frumuseţea lor atrăgătoare şi mireasma îmbătătoare. Copile, învaţă de la natură.
Priveşte aceste flori minunate şi fă precum ele – deschide-ţi atent sufletul în faţa oamenilor, în aşa fel încât ei să nu observe acest lucru. Deschide-ţi sufletul doar oamenilor buni Fugi de cei care îţi rup petalele şi le calcă în picioare. Aceste buruieni încă mai au de învăţat ca să ajungă la acelaşi nivel cu tine şi de aceea tu nu ai cum să-i ajuţi. Tot ce vor vedea la tine este oglindirea lor pocită.”

În lume există multă murdărie şi răutate. Dar cel ce doreşte, poate rămâne curat…

Fii sincer şi cinstit înaintea ta şi înaintea celorlalţi. Totuşi reţine: nu merită să arunci perle la porci. Nu va fi de folos nici lor, nici ţie.