Ofranda. Atenție la ce comentarii faceți pentru a nu îndepărta oamenii de credință!

Poveste din tradiția ebraică

Moise întâlneşte într-una din călătoriile sale, un păstor.

Profetul rămâne cu păstorul câteva zile, ajutându‑l în munca legată de turmă.

La sfârşitul fiecărei zile, păstorul lua într‑un blid, cu cel mai bun lapte, pe care îl aşeza, pe o piatră departe de locul unde dormeau ei.

–De ce pui laptele acolo? a întrebat Moise.

–Îi ofer lapte Lui Dumnezeu! a răspuns păstorul.

–Cum aşa?

–În fiecare seară iau laptele cel mai bun şi‑l dau ofrandă lui Dumnezeu!

Moise a zâmbit şi l‑a întrebat serios :

–Şi Dumnezeu îl bea?

–Da! a exclamat sigur de sine păstorul. Dumnezeu bea laptele, pe care i‑L ofer!

–Sărmane naiv, Dumnezeu este spirit pur, nu cunoaşte setea ori foamea şi n‑are nevoie de laptele tău.

–Eu găsesc dimineaţa, blidul gol şi cu siguranţă, Dumnezeu îşi potoleşte setea…

–Nu Dumnezeu bea laptele tău! La noapte, vom sta de pază și vom afla cine bea laptele.

Păstorul se aşează împreună cu Moise la pândă și la miezul nopţii, la lumina lunii, păstorul vede cum un animal micuţ se apropie de blid şi bea laptele lăsat pentru Dumnezeu.

Trist, cu faţa întunecată şi inima strânsă, păstorul îi dă dreptate lui Moise.

–Ai avut dreptate, o vulpe bea laptele meu!

În noaptea următoare, Dumnezeu, i se arată lui Moise şi‑i spune:

Moise, este adevărat că sunt spirit pur, dar am primit cu bucurie ofranda de iubire a păstorului şi neavând trebuinţă de acel lapte, îndreptam într‑acolo micul animal înfometat, care avea atâta nevoie. Tu ai lăsat animalul fără hrană, pe om fără bucuria şi liniştea că Eu îi primesc curata şi smerita ofrandă, iar pe Mine, fără iubirea cuprinsă în gestul omului…

Pentru ce ai făcut aceasta?

Atenție la ce comentarii faceți pentru a nu îndepărta oamenii de credință sau de la fapte de evlavie!