Limba, culoarea ei şi relaţia cu organele interne

Limba, la fel ca şi ochii, faţa şi unghiile, oferă informaţii preţioase legate de sănătate.

O limbă sănătoasă ar trebui să fie roz deschis, fără decolorări sau urme ale dinţilor, cu secreţiile salivei corespunzătoare.

Dacă culoarea limbii este prea deschisă, de la roz la alb, aceasta indică răceala, anemia, lipsa energiei şi funcţionarea necorespunzătoare a anumitor organe, sistem imunitar slab. Dar şi chimioterapia sau oboseala cronică dau o astfel de nuanţă a limbii.

Când culoarea limbii se închide, ajungând la purpuriu, temperatura corpului este prea ridicată, ceea ce semnalează inflamaţii, infecţii, hiperactivitatea anumitor organe, în funcţie de zona în care este această culoare.

Dacă stratul protector al limbii este prea dens, indică un dezechilibru în sistemul digestive sau/şi o infecţie cu candida, iar dacă are o nuanţă gălbuie, indică infecţii şi inflamaţii în organism.
 

Limba albă = toxine, anemie

Limba albă poate indica şi faptul că persoana a avut de curând febră, că fumează mult sau că urmează un regim alimentar sărac în fibre. În candidoza bucală limba este acoperită cu un depozit albicios.

Limba galbenă/ galben verde = probleme la ficat / bilă

Limba gri/gri maro = probleme de stomac sau intestinul gros

Vârful roşu = probleme la inimă, stres şi anxietate

Limba roşie pe părţi = probleme cu tiroida

Limba umflată şi roşie (şi alimentele picante provoacă arsuri) indică glosita atrofică. Deasemenea, limba roşie şi umflată poate indica un deficit de vitamina B sau prezenţa candidozei bucale.

„Glosita atrofică – afecţiune caracterizată prin pierderea papilelor protectoare ale limbii. Această afecţiune apare preponderent în rândul vârstnicilor şi indică faptul că dantura lor nu este sănătoasă şi este mereu lezată din cauza frecării cu limba.”

Limba roasă pe părţi = deficit de minerale

Limba de culoare brun-verzuie numită limba neagră sau lingua villosa nigra – bacterii şi resturi alimentare, igienă necorespunzatoare, fumat excesiv, tratamente cu anumite antibiotice sau cu medicamentele care conţin bismuth, folosirea în exces a apei de gură.

Fisuri ale limbii, limbă scrotală

Când bacteriile se acumulează în fisuri poate aparea halena. 

Uneori micile fisuri pe de limbă sunt unul din simptomele Sindromului Miescher-Melkersson-Rosenthal – afecţiune caracterizată prin umflarea buzelor.

Limba netedă şi fără culoare poate semnala deficienţe nutriţionale, cum ar fi lipsa de acid folic, vitamina B sau fier. Astfel limba îşi pierde stratul protector, devenind foarte sensibilă.

Limba roşie şi netedă indică anemie pernicioasă (deficit de vitamina B12) sau o afecţiune intestinală – sindromul de malabsorbţie – intestinul nu absoarbe eficient substanţele nutriţionale.

O singură pată de culoare roşie sau albă pe limba netedă poate indica glosită mediană romboidală – anomalie congenitală = o mică proeminenţă rotundă situată în partea dorsală a limbii.

Limba geografică sau glosita migratoare benignă.

Petele albe şi neregulate sau roşii şi netede apar pe o anumită porţiune a limbii apoi dispar, şi reapar în altă parte a limbii. Afecţiunea nu este dureroasă, dar în cazuri există o sensibilitate la alimentele picante.

În medicina chineză, limba este ca o hartă a organelor interne. Limba este divizată în 5 zone care corespund organelor interne: vârful limbii aparţine focului, zona imediat următoare metalului, lateralele aparţin lemnului, centrul corespunde pământului, iar partea cea mai îndepărtată, spre „omuleţ”, apei.

Vârful limbii – (sistemul cardiovascular)

Elementul care aparţine inimii şi intestinului subţire este focul.

Vârful limbii poate căpăta o culoare roşie şi pete datorită unor  emoţii precum stresul şi anxietatea. Un vârf al limbii prea fierbinte înseamnă hiperactivitate în zona cardiacă, cauzată de stres şi tensiune.

Zona imediat următoare vârfului limbii – sistemul respirator şi imunitar – element metal

 Când această regiune se înroşeşte sau când apar pete roşii se poate sugera infecţii respiratorii care urmează să se instaleze. Paloarea în această regiune reflectă un sistem imunitar slab. Un strat negru care acoperă această zonă poate fi datorat anumitor infecţii fungice ale plămânilor sau poate semnala leziuni ale plămânilor.

Lateralele limbii – ficat – element lemn

Urmele dinţilor, pete cu nuanţă albăstrui-verzuie în această zonă indică probleme la nivelul ficatului. Petele de nuanţă închisă indică probleme serioase. Petele roşii indică lipsa energiei, discomfortul, un abdomen prea proeminent, care pot sugera cancer la ficat sau ciroză.

Centrul limbii – sistemul digestiv – element pământ

Elementul pământ este responsabil de funcţionarea stomacului, splinei şi pancreasului.

Roşeaţa şi de mucusul gălbui din centrul limbii sunt rezultatul arsurilor la stomac.

Chiar dacă încă nu au apărut probleme digestive dar culoarea limbii în această zonă, alta decât roz, poate fi considerată un avertisment pentru a lua măsuri, pentru a preveni instalarea bolii.

Spatele limbii – element apă= rinichii, vezica urinară, sistemul hormonal, glandele sexuale.

 Un strat dens gălbui în partea cea mai îndepărtată a limbii, în centru, în cazul femeilor, reprezintă o infecţie a vezicii urinare, care încă nu s-a instalat.

În acest caz se recomandă consumul a 2-2,5 l apă/pe zi, 5.000 mg de Vitamina C şi suc sau extract de merişor.