Consacrarea propriilor acţiunii Lui Dumnezeu

 

Consacrarea acţiunii de a face dragoste

Consacrarea este o modalitate spirituală prin care oferim din suflet rezultatul unei acţiuni (fructul acelei acţiuni) lui Dumnezeu, în dorinţa de a spiritualiza acea acţiune, de a o realiza într-o stare de detaşare spirituală, în care, conform învăţăturilor orientale, yoghine, fiinţă umană nu mai acumulează karma. Consacrarea implică de asemenea răspunsul lui Dumnezeu de acceptare, de eliberare a noastră de rezultatul (fructele) acţiunilor noastre. Consacrarea nu înseamnă a-I da ceva lui Dumnezeu, ci a nu lua nimic din ceea ce Îi aparţine: toată viaţa noastră, fiecare clipă, fiecare acţiune sau trăire interioară.

În viaţa sentimentală, în dragoste, practica consacrării acţiunilor înainte de fiecare întâlnire cu persoana iubită este o modalitate minunată de a creşte interior în dragoste şi exterior în armonie în relaţia cu persoana iubită.

În cărţile sale, destul de cunoscute în România, parapsihologul rus, Nicolai Lazarev, afirma deseori ca una din cauzele nefericirii şi problemele oamenilor este faptul că ei situează dragostea faţă de o persoană iubită mai presus decât dragostea faţă de Dumnezeu.

Religia creştină, în mod similar, considera că prima lege şi îndatorire spirituală a omului, „să-L iubeşti pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul şi din toate puterile tale”. Adică mai mult decât dragostea faţă de o altă persoană, mai mult faţă de plăcerile trupului, ale minţii sau ale sufletului, mai mult decât orice ataşamentul faţă de acţiune personală sau rezultatul oricărei acţiuni personale.

De aceea, practica consacrării este una esenţială în spiritualitate, dar şi în viaţa de toate zilele. Un caz special de aplicare al acesteia este în dragoste.

Prin consacrarea lui Dumnezeu a acţiunii de a face dragoste, cea mai intensă, extraordinară, dar şi înlănţuitoare, generatoare de ataşamente trăire a omului în condiţii normale, cele două persoane au şansa de a se uni sufleteşte şi trupeşte în acord cu Voinţă divină. Prin consacrare, cei doi îndrăgostiţi pot atinge stări extatice, în care actul amoros se poate prelungi nedefinit, cu beneficii enorme în plan spiritual, accelerarea evoluţiei spirituale.

Modalitatea de punere în practică este simplă: într-o poziţie comodă cu coloana vertebrală dreaptă, ochii închişi, eventual ţinând în mâini mâinile partenerului, Îi oferim mental lui Dumnezeu, Îi consacram, acţiunea şi fructele acţiunii de a face dragoste cu acea persoană în acel moment. În acest moment, chiar dacă nu avem o pregătire esoterică, vom simţi un flux de energie divină, mai mult sau mai puţin intens, revărsându-se de sus în jos, prin cap, reprezentând răspunsul lui Dumnezeu la consacrarea noastră. Nu e neapărat să simţiţi fizic acest flux de Graţie divină ci acesta se poate manifesta şi prin intuiţie sau un alt fel de simţire interioară. Dacă acest răspuns nu apare, atunci înseamnă că Dumnezeu nu accepta consacrarea acţiunii respective, întrucât ceva nu este bine, acţiunea nu este potrivită sau corectă din punct de vedere spiritual şi atunci este mai bine sau nu facem dragoste în acel moment. Acest lucru este valabil pentru orice acţiune importantă, întrucât orice acţiune importantă a vieţii este bine să fie consacrată lui Dumnezeu; vom observa că acţiunile negative, care nu ne sunt benefice spiritual sau în alt mod nu vor putea fi consacrate cu succes lui Dumnezeu întrucât El nu le va accepta.

Din perspectiva karmică, a face dragoste sau a efectua o altă acţiune fără a consacra în mod reuşit fructele acestei acţiuni lui Dumnezeu înseamnă o înlănţuire a noastră, motiv pentru care ne vom reîncarna şi vom trăi alte vieţi pentru a culege roadele acţiunilor noastre.

În cazul în care persoana iubită nu este interesată să facă acest lucru (deşi spiritualitatea este necesară tuturor) sau nu puteţi dintr-un motiv sau altul să realizaţi consacrarea împreună cu acea persoană (să zicem că i să vă părea ciudat să vă ţineţi de mâini câteva minute), atunci consacrarea se poate realiza şi singur, înainte, vizualizând chipul acelei persoane. Dacă răspunsul lui Dumnezeu nu vine, atunci este mai bine să nu faceţi dragoste în acel moment. Puteţi încerca din nou mai târziu, oricând. Dacă de multe, repetate ori consacrarea este negativă, atunci este momentul să reconsideraţi relaţia respectivă, întrucât probabil nu este benefică.

Chiar şi dacă realizaţi consacrarea în singurătate, efectele acestui act spiritual se vor răsfrânge şi asupra celeilalte persoane, şi în timp persoana respectivă va deveni deschisă şi doritoare să participe la spiritualizarea acţiunii de a face dragoste.

Dacă cineva uită să facă consacrarea înainte de actul de a face dragoste, nu îi mai foloseşte la nimic să o facă după. Este prea târziu, întrucât el a cules deja fructele karmice ale acestei acţiuni.

Consacrarea acţiunii de a face dragoste va da un nou avânt relaţiei, va aprofunda sentimentele celor doi iubiţi, va îmbunătăţi considerabil viaţa sexuală, permiţând bărbatului obţinerea continentei sexuale prin amânarea momentului ejaculării.

Înlocuirea consacrării cu o rugăciune (de exemplu „Tatăl nostru”), nu are acelaşi efect, deşi în mod cert este o acţiune spirituală benefică, care creează o stare înălţătoare sufletească, de apropiere de Dumnezeu. De asemenea facerea semnului crucii de 3 ori, deşi reprezintă o acţiune de integrare spirituală în Trinitate, nu înseamnă oferirea fructelor acţiunii noastre lui Dumnezeu. Corect este să spunem mental: „Doamne Dumnezeule, Tată Ceresc, îţi ofer Ţie toate fructele acţiunii mele de a face dragoste cu X. (sau alta acţiune). Te implor ajută-mă să înţeleg dacă accepţi acest lucru sau nu.”

(după o conferinţă de G. B.)

 

Navigare în articole

admin

Maestru în Reiki Usui, Reiki Tibetan, Karuna, Shambala..... Grand Minister (Melchizedek).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *