CELE ŞASE SCHIMBĂRI CLIMATICE care influențează sănătatea conform Medicinii tradiţionale chineze
Medicina tradiţională chineză descrie cele şase „schimbări climatice”:
– Vântul
– Frigul
– Umezeala
– Focul
– Arşiţa verii
– Uscăciunea
În mod obişnuit, aceste „schimbări climatice”, cunoscute şi sub denumirea de „cele şase tipuri de energii”, nu provoacă modificări patologice în organism. Acţiunea lor poate determina apariţia bolii numai atunci când schimbările climatice sunt bruşte sau extreme, sau dacă rezistenţa organismului este scăzută. Atunci când sunt privite ca factori ce stau la baza apariţiei bolilor, aceste schimbări climatice sunt denumite „cele şase energii perverse”.
În momentul în care produc îmbolnăvirea, „cele şase energii” invadează corpul, din exterior spre interior, prin piele, nas sau gură.
Afecţiunile provocate de aceşti factori sunt strâns legate de schimbările de vreme şi de mediul înconjurător. De aceea, ele mai sunt denumite şi „boli de sezon”.
VÂNTUL
Vântul este asociat cu ficatul, lemnul, primăvara, Yang-ul. El poate invada cu uşurinţă corpul atunci când acesta este transpirat sau în timpul somnului.
Vântul este asociat cu mişcarea şi cu activitatea şi poate aduce şi celelalte “energii perverse” în interiorul corpului, odată cu el. Vântul este considerat cea mai importantă “energie perversă”, fiind denumit generic ca fiind “cauza celor o sută de afecţiuni”.
Vântul dispersează energia în sus şi în exterior
– Având caracter Yang, energia vântului tinde să urce şi să se extindă.
– Afecţiunile cauzate de vânt se manifestă iniţial la nivelul părţii superioare a corpului: cap, organe de simţ şi piele.
Manifestările clinice sunt: dureri de cap, obstrucţie nazală, dureri şi usturimi în gât, umflarea feţei, transpiraţii şi sensibilitate la vânt.
Apariţie rapidă şi schimbări rapide
– Declanşează afecţiuni acute, cu evoluţie rapidă, precum febra, bolile infecţioase.
În natură vântul bate în rafale şi acţiunea sa este caracterizată de schimbări rapide. Drept urmare, tulburările provocate de vântul patogen sunt însoţite de simptome „migratoare”, modificări bruşte de stare şi instalarea violentă a afecţiunii. Astfel, durerile articulare ce apar se mută, „migrează” în corp.
Un alt exemplu îl constituie urticaria produsă de acţiunea vântului, afecţiune ce dă mâncărimi ale pielii şi pustule care apar şi dispar pe suprafaţa corpului.
Crează mişcări anormale şi bruşte
– Spasme, convulsii, ticuri
Posibile afecţiuni
– Atac vascular cerebral
– Ceafă înţepenită cu răceală
Vântul este cel mai des întâlnit primăvara
Cel mai adesea vântul care apare primăvara are o putere foarte mare, el penetrând cu uşurinţă în interiorul corpului.
FRIGUL
Frigul, deşi caracteristic iernii, poate apărea şi în alte anotimpuri.
Există mulţi factori care permit frigului patogen să invadeze corpul:
– îmbrăcămintea prea subţire, neadecvată temperaturii mediului ambiant,
– staţionarea în ploaie (umezeală),
– băile în lacuri pe timp geros,
– menţinerea corpului transpirat pe timp friguros.
- a) Frigul este un factor patogen Yin şi drept urmare el va afecta Yang-ul (energia şi funcţiile) corpului. Frigul tulbură mecanismul homeotermiei şi apar simptome de boală caracteristice: membre reci, scaune diareice conţinând resturi alimentare nedigerate, micţiuni frecvente şi cantităţi mari de urină, ş.a.m.d.
- b) Acţiunea frigului este însoţită de contracţie şi stagnare, având drept consecinţe apariţia unor dezechilibre în mecanismul de închidere şi deschidere al porilor, contractarea spasmodică a tendoanelor şi meridianelor, împiedicarea circulaţiei normale a energiei şi a sângelui. Drept simptome secundare pot fi menţionate: durerea, aversiunea faţă de frig, lipsa transpiraţiei, posibilitatea limitată de mişcare a membrelor.
- c) Frigul afectează cu uşurinţă partea inferioară a spatelui, genunchii, articulaţiile, stomacul, intestinele şi ficatul.
UMEZEALA
Umezeala reprezintă tipul de energie predominantă din timpul verii târzii – acel interval dintre vara propiu-zisă şi toamnă – anotimp care în China este caracterizat de ploi abundente şi de căldură. In această perioadă, umezeala patogenă invadează cu uşurinţă corpul, din cauza staţionării prelungite în ploaie sau în zone ceţoase, din cauza purtării unor haine ce nu permit absorbţia transpiraţiei abundente.
- a) Umezeala este caracterizează prin greutate şi turbiditate crescută a unor secreţii şi excreţii.
Pacienţii se plâng adesea de dureri de cap cu senzaţia de apăsare în cap şi – uneori – în tot corpul; în unele cazuri apare inflamaţia dureroasă a încheieturilor.
Pe piele pot fi întâlnite leziuni supuroase sau eczeme zemuinde.
Urina este tulbure, apar scaune ce conţin mucus sau chiar sânge, leucoree purulentă şi cu miros înţepător.
- b) Umezeala se caracterizează prin vâscozitate şi stagnare.
Pacienţii au de obicei limba foarte încărcată, scaunele foarte consistente şi greu de evacuat, micţiunea este dificilă.
Afecţiunile care apar tind să se prelungească şi sunt rebele la tratament.
- c) Umezeala afectează Yang-ul şi împiedică circulaţia energiei.
Manifestările clinice includ senzaţia de greutate în piept, distensie abdominală, micţiune dificilă şi cantitate scăzută de urină, evacuarea dificilă a scaunelor ce conţin mucus.
Splina preferă uscăciunea şi se teme de umezeală. Din acest motiv, umezeala va afecta funcţionarea splinei, provocând senzaţia de apăsare în epigastru şi în abdomen, constipaţie, edeme. Toate acestea sunt consecinţe ale afectării funcţiilor de transport şi transformare a fluidelor în corp (asigurate de splină).
FOCUL
Adesea, vara există un exces de Yang (căldură, lumină) şi drept urmare apare „focul”. El poate fi însă întâlnit şi în alte anotimpuri.
Căldura, arşiţa şi focul sunt manifestări de intensitate diferită ale Yang-ului:
– Căldura este cea mai blândă
– Arşiţa este o manifestare a Yang-ului ceva mai intensă decât cea a căldurii
– Focul este forma cea mai severă a Yang-ului.
Focul este un factor patogen de natură Yang.
– Acţiunea focului este caracterizată de ardere şi deplasare spre partea superioară.
Simptomele ce ţin de deplasarea focului spre partea superioară a corpului:
– febră, agitaţie, sete, transpiraţie, ulceraţii ale mucoasei bucale, dureri ale gingiilor, dureri de cap, ochi congestionaţi;
– dacă focul patogen atinge mintea apar: insomnii, delir, comă.
Focul (Yang) consumă fluidele (Yin) corpului: atunci când focul arde poate provoca ieşirea forţată a fluidelor către exterior, provocând o deshidratare gravă.
Simptomele ce ţin de consumarea fluidelor corpului:
– dorinţa de a consuma multe lichide, buzele şi gâtul se usucă, intervine constipaţia, urina este în cantitate foarte redusă şi foarte concentrată.
Focul care invadează corpul stârneşte vântul şi provoacă perturbaţii ale funcţiilor sanguine.
- Excesul de foc afectează meridianul ficatului şi tendoanele, stârnind vântul în ficat.
Simptomele “arşiţei care stârneşte vântul”:
– febră mare, comă, convulsii, rigidizarea gâtului, privire fixă.
- Afectarea sângelui de către foc duce la creşterea vitezei de circulaţie a sângelui, iar pulsul devine foarte ridicat. In formele severe sângele este scos din vase, ducând la:
– epistaxis, hematurie, sângerări uterine, menoragie.
Focul patogen ce stagnează poate descompune carnea şi sângele, ceea ce duce la:
– furuncule, ulceraţii, abcese.
CĂLDURA VERII – ARŞIŢA VERII
Arşiţa sau căldura excesivă este forma predominantă de energie din timpul verii şi, spre deosebire de ceilalţi factori patogeni, ea nu este întâlnită decât pe durata acestui anotimp.
Bolile pe care le provoacă sunt induse de temperaturi înalte şi apar în urma expunerii excesive la soare sau staţionarea pentru mai mult timp în locuri supraîncălzite şi cu ventilaţie proastă.
Căldura verii este un factor patogen de natură Yang. Simptomele sunt:
– febra ridicată, sete, transpiraţii excesive, agitaţie, puls crescut.
Căldura verii este caracterizată de acţiune la nivelul zonelor superficiale, dispersie şi consumarea lichidelor corpului.
De obicei, afectează capul şi ochii, provocând ameţeli şi tulburări de vedere.
Căldura verii poate de asemenea să blocheze funcţia de închidere a porilor, menţinându-i deschişi. In acest mod vor apare pierderi mari de fluide prin transpiraţie excesivă. Va apare:
– setea, limba şi gura devin uscate, urina este foarte concentrată, stare de epuizare.
Vara este adesea foarte umedă şi, de aceea, căldura patogenă este combinată cu umezeala patogenă.
Simptome: greutate în cap, senzaţia de sufocare, anorexie, epuizare, febră şi agitaţie.
USCĂCIUNEA
Toamna este de obicei foarte uscată în China. De aceea, uscăciunea a fost asociată în medicina tradiţională chineză cu acest anotimp.
Uscăciunea consumă lichidele din corp, ducând la:
– uscarea nasului, a gurii şi a gâtului
– apariţia de crăpături ale pielii
– pierderea strălucirii părului
– constipaţie
– reducerea cantităţii de urină.
Uscăciunea afectează adesea plămânul. Acesta este organul deţinător de energie cel mai delicat. Funcţiile plămânului sunt legate de împrăştierea fluidelor şi de umezire. Afectarea plămânului va duce la obstrucţia funcţiei de dispersie a fluidelor. Uneori va apare o tuse seacă, însoţită de secreţii ce poartă urme de sânge.
Aceste rânduri au fost preluate din cartea Maestrului Cezar Culda; “Medicina Tradiţională Chineză şi Qigong-ul Terapeutic”
